vineri, 31 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
A strong phase.
It was Thursday. I had to get out of school at 14. I have not had religion. I dropped to 11. Me and some colleagues have determined to stick to 14. When Larisa said: "Let's go to town, get out of town and buy us Fornetti. So we agreed, we crossed the road than 100,200, 300 stairs. We arrived at the park but Larissa wanted to return. It said we do not come? not not come! He went and looked it all over the city. I found it. Afterwards we decided to go to lead them to some colleagues. I've driven. I saw a kiosk, with donuts. We bought and ate. I ran so an hour. We bought popcorn. After come Robi. As we laughed! After Martin came, I told them 'Gere Ide. "And he made 14. I went home..
miercuri, 8 decembrie 2010
ca intr-o tara albastra.
Cred ca o stiti si voi. E o tara cu copaci îmbracati în fluturi albastri... Cu multe ape de vânturi leganate pe care plutesc corabii ciudate, bineînteles albastre. Pe una dintre corabii capitan este chiar piratul piratilor. Doar un ochi i se vede. Celalalt este acoperit cu o esarfa. Unii spun ca ar fi fost un ochi pierdut într-o lupta. Totusi nu sunt prea sigur. Pe capitan, iubit si respectat în lumea piratilor albastri, îl cheama Azur. Este înalt, subtire si are brate puternice. El este un adevarat artist în mânuirea spadei.
Azur nu a fost dintotdeauna pirat. El se tragea dintr-o familie bogata. Dar pamânturile familiei au fost arse de mai marii stapânirii care nu acceptau decât bogatia princiara. Si astfel, familia lui, cândva bogata, ajunsese foarte saraca. Dupa ce au vândut ce aveau mai de pret s-au mutat într-o cocioaba la marginea orasului Colonia, capitala Tarii Albastre. Aici îsi duceau traiul de azi pe mâine. Mama lui Azur facea curatenie în piata si primea câtiva gologani si câteva legume si fructe usor putrede, dar pe care le curata si astfel îsi putea hrani familia. Tatal, cândva un om voinic, ajunsese atât de slab, încât abia avea putere sa care o roaba de nisip pe santier.
Azur mai avea o sora. Catalina. Ea avea niste ochi albastri ca doua smaralde. Cu cât crestea ,tot mai frumoasa se facea. Parul negru de abanos îi încadra chipul palid. Vestea despre frumusetea ei ajunsese si la portile palatului. Printul Eluard îsi dori sa cunoasca frumoasa fata ce locuia în cocioaba. Asa ca într-o zi îsi lua garda personala, încaleca calul albastru si porni spre periferia orasului. Când se apropie de cocioaba auzi un glas suav fredonând o melodie. În usa cocioabei, o fata cu parul de abanos cosea si cânta o melodie de dor si de jale. Când auzi tropaitul cailor, Catalina se opri din cântat si îsi ridica privirile albastre catre printul care se apropia. Inima printului parca se sfarâma dintr-o data. Se îndragosti de Catalina. El îi spuse :
- Fata draga, vreau sa vii cu mine la palat. Vreau sa îmi cosi niste straie deosebite. Ti le voi plati.
- Domnule – îi spuse fata – nu am nimic împotriva, dar va trebui sa asteptati sa îmi vina parintii de la munca ca sa le spun unde plec.
- Ei, fetito, nu prea am timp. Uite, spune-i baietelului sa le spuna parintilor tai unde ai plecat.
- Azur- îi spuse fetita cu glas soptit fratiorului – eu plec la palat ca sa-i cos printului haine de sarbatoare. Spune-le tu parintilor nostri !
Nici nu termina bine vorbele, când simti o mâna vânjoasa cum o ridica de talie si o aseaza pe saua batuta în aur si argint.
Ajunsa la castel, Catalina fu gazduita într-o camera sidefie dar cu zabrele. Printul spera sa o faca pe Catalina sa se îndragosteasca de el. Dar când vazu ca nu poate sub nicio forma sa o convinga sa fie iubita lui, dadu ordin calaului sa o omoare. Sângele ei se prefacu într-un râu vijelios si albastru, iar apele lui ajunsera pâna în preajma cocioabei. Atunci parintii întelesera nenorocirea si de dorul fiicei lor se prapadira. Azur se jura sa o razbune pe frumoasa lui sora.
Azur învata arta mânuirii spadei, iar mai apoi se angaja pe o corabie de negot. Aici învata cum sa manevreze corabia printre recifi. De câte ori nava lui se întâlnea cu o corabie de pirati, Azur reusea sa îi învinga. Devenise celebru. Piratul cel mai mare în consiliul piratilor, dar care era deja cam batrân, propuse consiliului sa îi trimita o invitatie lui Azur pentru a-i oferi capetenia unui vas. Asa a ajuns Azur capetenie de pirati. Dar gândul lui era sa-si razbune sora si parintii. Si toate navele printului Eluard fura capturate, iar marfa fu împartita saracilor.
Într-una din zile, pe o corabie se îmbarca însusi printul. Nu întelegea de ce doar vasele lui sunt capturate. Spera sa-l întâlneasca pe Azur si sa încerce sa discute cu el. Si chiar se întâlnira. Chiar în punctul unde râul vijelios se varsa în mare.
Azur se întâlni cu printul Eluard chiar pe corabia acestuia.
- De ce îmi capturezi vasele si marfa ? îl întreba printul.
- Pentru ca te urasc. Mi-ai ucis sora. Pe frumoasa Catalina. Acum o sa te ucid si eu pe tine.
Si cu o miscare rapida vântura prin aer spada, iar capul printului i se rostogoli la picioare.
În fine, Azur se simtea liber. Ura îi macinase un ochi. De atâta plâns, ochiul acoperit cu esarfa parea vânat. Acum putea sa îsi arunce esarfa. Ochiul redevenea albastru.
Nu stiu ce s-a mai întâmplat cu Azur, dar stiu ca în Colonia traiau cei mai multi copii cu ochi albastri. Ca fluturii erau albastri. Ca aerul era albastru. Iar râul cel vijelios îsi struni deodata apele albastre naravase.
Azur nu a fost dintotdeauna pirat. El se tragea dintr-o familie bogata. Dar pamânturile familiei au fost arse de mai marii stapânirii care nu acceptau decât bogatia princiara. Si astfel, familia lui, cândva bogata, ajunsese foarte saraca. Dupa ce au vândut ce aveau mai de pret s-au mutat într-o cocioaba la marginea orasului Colonia, capitala Tarii Albastre. Aici îsi duceau traiul de azi pe mâine. Mama lui Azur facea curatenie în piata si primea câtiva gologani si câteva legume si fructe usor putrede, dar pe care le curata si astfel îsi putea hrani familia. Tatal, cândva un om voinic, ajunsese atât de slab, încât abia avea putere sa care o roaba de nisip pe santier.
Azur mai avea o sora. Catalina. Ea avea niste ochi albastri ca doua smaralde. Cu cât crestea ,tot mai frumoasa se facea. Parul negru de abanos îi încadra chipul palid. Vestea despre frumusetea ei ajunsese si la portile palatului. Printul Eluard îsi dori sa cunoasca frumoasa fata ce locuia în cocioaba. Asa ca într-o zi îsi lua garda personala, încaleca calul albastru si porni spre periferia orasului. Când se apropie de cocioaba auzi un glas suav fredonând o melodie. În usa cocioabei, o fata cu parul de abanos cosea si cânta o melodie de dor si de jale. Când auzi tropaitul cailor, Catalina se opri din cântat si îsi ridica privirile albastre catre printul care se apropia. Inima printului parca se sfarâma dintr-o data. Se îndragosti de Catalina. El îi spuse :
- Fata draga, vreau sa vii cu mine la palat. Vreau sa îmi cosi niste straie deosebite. Ti le voi plati.
- Domnule – îi spuse fata – nu am nimic împotriva, dar va trebui sa asteptati sa îmi vina parintii de la munca ca sa le spun unde plec.
- Ei, fetito, nu prea am timp. Uite, spune-i baietelului sa le spuna parintilor tai unde ai plecat.
- Azur- îi spuse fetita cu glas soptit fratiorului – eu plec la palat ca sa-i cos printului haine de sarbatoare. Spune-le tu parintilor nostri !
Nici nu termina bine vorbele, când simti o mâna vânjoasa cum o ridica de talie si o aseaza pe saua batuta în aur si argint.
Ajunsa la castel, Catalina fu gazduita într-o camera sidefie dar cu zabrele. Printul spera sa o faca pe Catalina sa se îndragosteasca de el. Dar când vazu ca nu poate sub nicio forma sa o convinga sa fie iubita lui, dadu ordin calaului sa o omoare. Sângele ei se prefacu într-un râu vijelios si albastru, iar apele lui ajunsera pâna în preajma cocioabei. Atunci parintii întelesera nenorocirea si de dorul fiicei lor se prapadira. Azur se jura sa o razbune pe frumoasa lui sora.
Azur învata arta mânuirii spadei, iar mai apoi se angaja pe o corabie de negot. Aici învata cum sa manevreze corabia printre recifi. De câte ori nava lui se întâlnea cu o corabie de pirati, Azur reusea sa îi învinga. Devenise celebru. Piratul cel mai mare în consiliul piratilor, dar care era deja cam batrân, propuse consiliului sa îi trimita o invitatie lui Azur pentru a-i oferi capetenia unui vas. Asa a ajuns Azur capetenie de pirati. Dar gândul lui era sa-si razbune sora si parintii. Si toate navele printului Eluard fura capturate, iar marfa fu împartita saracilor.
Într-una din zile, pe o corabie se îmbarca însusi printul. Nu întelegea de ce doar vasele lui sunt capturate. Spera sa-l întâlneasca pe Azur si sa încerce sa discute cu el. Si chiar se întâlnira. Chiar în punctul unde râul vijelios se varsa în mare.
Azur se întâlni cu printul Eluard chiar pe corabia acestuia.
- De ce îmi capturezi vasele si marfa ? îl întreba printul.
- Pentru ca te urasc. Mi-ai ucis sora. Pe frumoasa Catalina. Acum o sa te ucid si eu pe tine.
Si cu o miscare rapida vântura prin aer spada, iar capul printului i se rostogoli la picioare.
În fine, Azur se simtea liber. Ura îi macinase un ochi. De atâta plâns, ochiul acoperit cu esarfa parea vânat. Acum putea sa îsi arunce esarfa. Ochiul redevenea albastru.
Nu stiu ce s-a mai întâmplat cu Azur, dar stiu ca în Colonia traiau cei mai multi copii cu ochi albastri. Ca fluturii erau albastri. Ca aerul era albastru. Iar râul cel vijelios îsi struni deodata apele albastre naravase.
tu chiar nu ma vezi?.
Tu esti orb
Toti vor s-o alunge
Eo ii sorb
Durerea,caci durerea e averea ei
O simt peste tot sub pielea ei.
Am intalnit-o intr-o seara in metrou,
Si m-a facut sa simt un fior, ..wow..
O fetita singura intr-o lume nesigura si fara nici un erou,
Am intrebat-o ce-i cu ea,
Si m-a privit in ochi cu bagare de seama,
Incercand sa-si dea seama ce-nseamna, intrebarea mea,
Si daca nu cumva, ar fi mai bine sa nu raspunda la ea...
Si s-a oprit din a aluneca, stergandu-si lacrimile cu maneca,
Spunandu-mi ca n-are nimic,
De parca n-aveam dreptul sa-i stiu suferinta...
Mi-a spus ca e doar suparata un pic.
Dar albastrul din ochii ei mi-a picurat in suflet si m-a facut sa ma simt mic...
(Si atunci am inteles c-o doare)
M-am asezat langa ea si-am intrebat-o unde vrea sa coboare,
Dar m-a privit fara sa spuna ceva...
Iar eu as fi vrut sa-i spun:
"Fetitzo, daca tu ai fi fost Eva, am trai si acum intr-o lume pura"
Iar in loc i-am spus "N-ar trebui sa fii acasa?", si m-a privit cu ura...
Am inteles ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie
Tocmai acolo unde sufletul ar trebui sa stie, ce-i linistea...
Dar in mintea ei in locul unui camin cald era doar o casa pustie,
Iar culoarea copilariei era cenusie...
Tinea in mana poza unui om in varsta si era gata s-o sfasie,
Sperand ca o data cu ea o sa distruga si acea fasie...
Din viatza ei, care o face sa-si doreasca sa nu se fi nascut,
Iar lacrimile ei ardeau mult prea mult,
Mai mult decat puteam eu sa indur,
Si ma zdruncina urletul ei tacut...
Iar atunci cand am plecat
Mi-am dorit doar sa pot s-o las fara trecut,
Si as salva-o...
As cumpara o aripa de inger...
Si as elibera-o...
In, ochii ei te uiti mereu desi nu vezi cat ii este in fiecare zi de greu,
Dar ea lupta, micuta si corupta, inca de acum, copilaria ei este scrum,
Iar mama e doar un concept pierdut in fum...
Tatal: e frica de zi de zi, ce-i umple mica imparatie,
De aceea se tot uita spre cer si intreaba:
"Oare cu ce ti-am gresit eu tie?"
Desi vie...ea a uitat de mult cum e la joaca,
Cand cunosti doar durerea oare ce sa-ti mai placa,
Si aude in fiecare seara aceeasi placa obsesiva,
Aceeasi discutie ce deriva, in acte sadice ...
Daca te uiti bine ai zice, ca a trait deja doua vieti,
Doar un moment in pielea ei, ar fi de ajuns sa ingheti...
Definitiv, si sa regreti ca traiesti aceasta...
Nu-i trai... si ea spera inca in Rai,
Intr-un loc unde sa ai, de unde s-o iei de la capat,
Dar vai: iar vine clipa... e tarziu, si el revine acasa,
Banii s-au dus, frigideru e gol iar pe masa:
Doar sticle goale, iar el striga sparge si rupe tot in cale,
Si e trist... toate necazurile tale sunt nimic fata de ce simte
In ce sa mai crezi daca nu poti sa crezi in propriul parinte?
Si vad...
Inca o pasare isi pierde avantul,Si vad...
Inca,... un sacrificiu uda pamantul,Si vad...
Inca un suflet distrus, oprit... Si vad...
Inca o speranta a murit, Si vad...
Inca un demon prinde puteri...Si vad...
Inca un inger vrea sa uite de el...Si vad...
Inca o zi de maine distrusa...Si vad...
Inca o pedeapsa neaplicata...Si vad...
Inca o lupta dusa...Si vad...
Inca o lupta castigata...Si vad...
Inca o pata...Si vad...
Inca o actiune uitata...Si doar atat...
last day of summer, we will remember fondly.
marți, 7 decembrie 2010
last day of autumn.
like it was yesterday. was mild. leaves fall. was a beauty of nature. shame that now remain only a memory.
A life in a carousel
It's just a journey.
Life is like a ride in a carousel, climb and when you think it's real because they are so strong in our minds.
Race one takes up and down, spinning, is exciting and gives you emotions and is very colorful and very noisy and it's fun for a while.
Some are given the time and starting to wonder this is reality or just a race?
And others have pointed out, and come back to us and say:
"- Hey, do not worry! Never be afraid, because that's just one race in a carousel! "
But we've killed and these people!
"Do-it-shut up! We invested a lot in this race! Make him shut up! "
"- Look at me you are worried ... Look what I have in my bank account than" Look at my family That has to be real! "
It's just a journey. But I always kill the good ones who tried to tell us that, you noticed?
To let the demons to walk the insane.
But it does not matter because it's just a ride in a carousel and a change whenever we want.
It's just a choice, no effort, no work, no job, no savings.
It's a choice right now! Between fear and love.
Prima postare pe Blog ♥
Life is like a ride in a carousel, climb and when you think it's real because they are so strong in our minds.
Race one takes up and down, spinning, is exciting and gives you emotions and is very colorful and very noisy and it's fun for a while.
Some are given the time and starting to wonder this is reality or just a race?
And others have pointed out, and come back to us and say:
"- Hey, do not worry! Never be afraid, because that's just one race in a carousel! "
But we've killed and these people!
"Do-it-shut up! We invested a lot in this race! Make him shut up! "
"- Look at me you are worried ... Look what I have in my bank account than" Look at my family That has to be real! "
It's just a journey. But I always kill the good ones who tried to tell us that, you noticed?
To let the demons to walk the insane.
But it does not matter because it's just a ride in a carousel and a change whenever we want.
It's just a choice, no effort, no work, no job, no savings.
It's a choice right now! Between fear and love.
Prima postare pe Blog ♥
Abonați-vă la:
Postări (Atom)